DASCĂLII, SCLAVII UNUI SISTEM DEFECT

revolta profesorilor

 

 

“Lăsați-ne să vă educăm societatea, nu ne distrugeți!”

Este revolta unui dascăl, care s-a săturat să îndure, care s-a săturat să lupte, de unul singur, cu morile de vânt.

Are numai 29 de ani și ne-a rugat să-i protejăm identitatea. Astăzi, este doar o voce. Vocea profesorilor. Poate fi învățătorul fiicei dumneavostră. Poate fi profesorul băiatului dumneavostră, abia intrat în generală. Poate fi educatorul prichindelului pe care, cu emoție, îi lăsați, în fiecare dimineață, la grădiniță.

„Consider că noi, profesorii, avem un rol crucial în formarea viitoarelor generații. Suntem singurii răspunzători de intelectul acestora și de pregătirea lor, pe termen lung.  Timp de 12 ani, suntem singurii care trebuie să îi sprijinim în găsirea vocației în viață, însă, pentru ca toate aceste gânduri să fie realizabile, avem nevoie de susținere din partea statului care, în ultima vreme, s-a arătat dezinteresat. Un prim inconvenient îl reprezintă salarizarea și proiectul de lege al salarizării care trenează de mult timp și potrivit căreia nu suntem bine încadrați. De asemenea, să nu uităm, suntem oameni, avem nevoie de o vestimentație corespunzătoare, de o alimentație sănătoasă și de procurarea auxiliarelor, pentru a veni în ajutorul elevilor. Cu salariul de 14 milioane nu reușim, nici măcar, să ne plătim  datoriile, pe care le avem. Și, știați că, meseria de profesor este singura meserie pe care o practici, fără să te fi învățat cineva, cu adevărat, cum se face?  Suntem nemulțumiți de teoria pedagogică. Nu ne-a ajutat în niciun fel. Avem nevoie de practică, de cursuri de perfecționare, de mult mai multe schimburi de experiență.  Trebuie să renunțăm la teorie și să învățăm cum se face. Vorbele goale nu le sunt de folos elevilor!”

  • un cadru didactic începător are un salariu de 1000 de lei, pe lună
  • un profesor cu toate gradele și vechime câștigă în jur de 2000 de lei, pe lună

Vorbă multă, niciun rezultat!

„Mulți dintre dumneavoastră, cu siguranță, veți spune că facem un curs de pedagogie.  Da, un curs nepedagogic, spunem noi,  susținut într-o aula uriașă, alături de alți 150 de viitori dascăli.  Să vă spun și cum e cursul: profesoara nici nu se urnește să scrie pe tablă numele pedagogilor de care ne vorbește. Pentru ea este o lecție memorată, din care noi nu înțelegem nimic. O lecție care nu ne va folosi niciodată. Acolo, în sala de clasă, ești tu cu elevii tăi. Unii timizi, alții îndrăzneți,, dar toți la început de drum și dornici să afle secretele Unversului. Și, da, am făcut și practică pedagogică, dar nu m-a ajutat. Nu mi-au insufat dragostea pentru catedră. Profesorii noștri universitari au pus accentul pe diferite metode învechite, numite de ei tradiționale, însă în momentul în care am ajuns la catedră, am descoperit metode moderne care m-au ajutat să-mi fac elevii să înțeleagă materia pe care o predau.

Dacă viitorii profesori, care intră în sistem, nu sunt formați în meserie și învață pedagogia și metodica materiei sau copiază un plan de lecție, nu vom ajunge să avem niciodată educație de calitate.

Teoria nu te face profesor, ci sclav pe plantația unei țări, rămasă în urmă.

Stresul este un alt inconvenient, un factor distrugător. Este adevărat, profesorul este precum o lumânare, arde pentru binele copiilor. Dar, să uităm că suntem oameni. Managementul clasei, al comportamentului, al grupurilor dificile, al grupurilor zgomotoase, al copilului cu probleme (cu ADHD, de exemplu), aceasta este adevărata provocare. Ce faci atunci când la ora deschisă Gheorghe țipă și îți spune că el vrea să se termine mai repede, cursul?  Ce faci când îți scrie înjurături în lucrare? Să-l dai afară de la oră? Nu ai cum. Să-l jigneșți? Nu poți. Să-l exmatriculezi?  În acest caz, rămâi singurul care are de suferit și care se stresează enorm, deoarece trebuie să schimbi ceva, dar nu știi cum să acționezi, ca să fie bine. Nu te-a învățat nimeni, niciodată. Meseria de profesor nu e doar despre ce fel de exerciții sau actvități faci. Meseria aceasta este, în special, despre cum gestionezi clasa. Cu o clasă minunată, toți profesorii sunt minunați. Dar, clase sută la sută minunate NU există. Și nu te învață nimeni, lucrurile astea. Reacționezi instinctiv.  E nevoie de o schimbare!”

Profesorul trebuie învățat cum să fie profesor.

„Știu că pentru cei care nu cunosc domeniul, asta pare incredibil.  Dar, da, pe profesorul de 29 de ani, al copilului tău, nu l-a învățat nimeni meserie. Poate mai dau greș! Sunt om! Și nu, vocația nu-i sufcientă. E ca și cum l-ai pune pe un absolvent de medicină să opereze de unul singur, a două zi după licență,  că doar a avut note mari la toate examenele, plus că are clar vocație de medic! Mai întâi, trebuie să înveți tehnică. Vocația doar rotunjește o tehnică prea colțuroasă. Profesorul trebuie să aibă o perioadă de rezidențiat, formare, ucenicie, spuneți-i cum vreți.  Avem nevoie de ucenicie! Știu că formatorii de dascăli nu sunt pe toate drumurile. Dar, ei sunt pe undeva, pe aci, prin școala aceasta, atât de mult hulită.”

 

 

 

 

Save

Despre Autor

Alecsandra

Posteaza un comentariu