YALTA, PERLA MARII NEGRE

Yalta, Perla Marii Negre, travel, calatorii, Ucraina, Crimeea

Am reușit să adorm pe bancheta din spate a Daciei Logan, legănată de gropile din șosea.  Vreo patru ore de la lăsarea întunericului, am tot căscat ochii pe geam, ca orice curios într-o țară străină. Era lună plină, de-a stânga și de-a dreapta lucea palid un stufăriș fără sfârșit, iar drumul lung și denivelat se pierdea în beznă, ca într-o gură uriașă care înghite pământul. 

Tolea, ghidul mitoman

Un pustiu întins, o benzinărie cu luminile stinse, o pădure tânără și deasă. Apoi am închis ochii. Și m-am zgâlțâit lin, în somn, spre nicăieri. Abia când s-a făcut liniște, prea liniște, m-am trezit. Oprisem în miezul unei întinderi sterpe, în dreptul unor corturi prăfuite. Tolea, șoferul, m-a luat de mână cu un zâmbet tâmp și m-a scos din mașină. În bătaia farurilor, domnea oaza ciudată din deșert, popasul călătorilor curajoși ai Crimeei.
Munți de pepeni îngrămădeau corturile unul într-altul. Dintre pânzele aspre a ieșit, să ne întâmpine, un bărbat cărunt, cu obrajii roși de vânt. Motorul Loganului îl trezise și pe el din somnul linișnit, de pe sacul de rafie, din cort. Părea calm. Parcă harbujii îl păzeau pe om și nu invers.
După un dialog scurt, semi-șoptit, Tolea a luat un pepene în brațe. Cu mers de pinguin, încovoiat de greutatea lui, s-a tras într-o margine și a scos un briceag. L-a înjunghiat cu sete și mi-a întins, cu același zâmbet tâmp pe față, o felie.

Marea Neagra, Crimeea, Ucraina, travel, calatorii

Mi-a arătat apoi niște tufișuri, sugerând că așa ar arăta o toaletă într-o deplasare aventuroasă, ca a noastră. Mai aveam ceva drum până în Yalta.

Cum era să beau din acelaşi pahar cu Putin

Pe drum, lui Tolea nu-i mai tăcea gura. Descria cu satisfacţie oaza de fericire în care urma să ajungem. Toca într-una o poveste despre cum Putin venea cu gagicile la spa, la hotelul din vârful dealului, unde urma să ne cazăm. Mă întrebam cum de m-a lovit aşa noroc, să mă lăfăi în luxul garantat, de unul dintre cei mai puternici omeni din lume. Am adormit la loc, în bezna deasă a sălbăticiei.
Perla Mării Negre. Așa e numită stațiunea din vârful peninsulei Crimeea. Ca un amfiteatru care privește spectacolul apelor, orașul urcă în trepte, spre munții Ai-Petri. E plin de clădiri istorice și de Volgi lucioase, bine îngrijite, care te fac să te întorci în timp. Cam cu 60, 70 de ani. Dacă nu ar fi batoanele de Snickers sau sticlele de Coca Cola din rafturi, ai jura că trăiești în alte timpuri. Peștele uscat e întins pe șiraguri, la soare și atârnă pe toți pereții în alimentare. Dar și în consignații, între geci de blugi și eșarfe.
Ne-am cazat la Kirov Holiday Center. În moțul dealurilor, hotelul sovietic număra norii care se plimbau dinspre munte, spre mare.  În holul faianţat, femei masive umblau cu nişte cutii de inox în braţe, ca la sanatoriu. Un aparat de cafea cu fise stricat aduna praful la intrare. Brusc, m-am gândit la povestea cu Putin înconjurat de femei goale, în spa, şi l-am înjurat, printre dinţi, pe şofer.
În cinci minute am fost conduşi în camere. Pereţii, mobila şi covorul purtau semnele unor descărcări nervoase, fără sfârşit. Clienţii, pacienţii, sau cine-or fi fost bipezii care şi-au petrecut nopţile acolo, au scrijelit fiecare colţişor, pentru posteritate. M-a lovit pe loc un jind sinistru, cu gândul la camerele de cămin din Regie, tapetate cu postere cu Metallica.  Ăia erau super norocoşi.
M-am hotărât să fac scandal. După un drum de 20 de ore cu maşina şi după o ceartă cu omul de la recepţie, trăiam cu senzația că am câştigat cea mai importantă bătălie a vieţii mele. O cameră în aripa VIP, proaspăt renovată, cu baie proprie. Opulenţa încăperii, cu aer occidental, m-a făcut să uit de neajunsurile care mă păşteau.

Nicio masă fără hrişcă

De dimineaţă, realitatea m-a lovit în moalele capului. Am intrat în cantină. Una dintre femeile masive, cu halat alb și cu sprâncene stufoase, mâzgălea cu pixul pe un panou uriaș, cu locurile din sala de mese.

Yalta, Marea Neagra, Crimeea, Ucraina

Amazoana ne-a privit tăios în ochi, a dat un ordin în ucraineană şi s-a pornit spre mese. Era semn s-o urmăm. Felul I, hrişcă. Felul al doilea, hrişcă. Un măr la desert. Şi compot, servit dintr-un ceaun cenușiu, legănat printre mese de o altă femeie îndesată, cu halat alb (cred că forța era un criteriu serios la angajare). Stomacul meu nu a reușit să accepte mâncarea cazonă.
În cameră, între mesele de la hotel, am mâncat multe batoane de Snickers. Dar, lăsând gluma la o parte, Yalta e o stațiune superbă. Are și munte și mare, e plină de vegetație și de cărări care șerpuiesc printre case.Yalta, Crimeea, Ucraina, travel, calatorii

Am întâlnit numai turişti fericiţi. Toţi erau ruşi

Într-o săptămână de stat acolo, nu am întâlnit pe nimeni care să știe engleză. Niciun om. Cumva, e și normal, 90 la sută dintre turiști vin din fostul bloc sovietic. Promenada  e tot timpul plină. Din vârful unei construcții de marmură, statuia lui Lenin privea marea.  Atracțiile locale mi-au amintit un pic de Cap Aurora și de Jupiter. Jocuri cu monede, animale de pluș și puști îngrămădeau faleza. Mai încolo, o expoziție uriașă de tablouri, păzite de autori plictisiți, care priveau în gol.

Dincolo de aerul de talcioc, din inima orașului, câteva palate păzesc impunător coasta. Toate sunt vizitabile. La fel ca și casa memorială a lui Cehov, care și-a găsit inspirația în grădina cochetă, din spatele casei, unde a plantat chiar el copacii.

M-am trezit prizonieră în baia lui Stalin

De departe, cel mai frumos este Palatul Livadia. A fost gândit inițial ca locuința de vacanță a familiei imperiale, apoi a fost folosit pentru întâlniri strategice ale celor care au condus lumea. În 1945, în palat a avut loc conferința de la Yalta, unde Stalin, Churchill și Roosevelt au împărțit Europa, după al Doilea Război Mondial.Yalta, Crimeea, Ucraina, Livadia, travel, calatorii

Acum, e un fel de rai al pisicilor, care animă curtea aranjată și hărțuiesc străinii veniți în vizită, pentru ceva de mâncare. Ocazional, la Livadia se filmează reclame. E un loc foarte popular.

Totuși, locul în care m-am simțit ca acasă a fost reședința lui Stalin. Organizatorii excursiei m-au invitat la o recepție, acolo. M-au momit cu o cină elegantă. După atâta foame, nimic nu părea mai oportun. Eram cam 15 invitaţi străini la masă, aşa că simţeam că e prilej să şi vorbesc cu cineva, în altă limbă decât rusa.
Urcată pe niște culmi, pe un drum lăturalnic, vila în stil italian, unde-și petrecea omul politic o parte din timp, era mai vie ca oricând. De la intrare, m-a izbit mirosul fripturilor întinse pe masă. Din hol, am zărit un porc făcut la proțap, cu un măr în gură. Așa cum văzusem în filme. Vreo douăzeci de oameni importanți roiau în jurul mesei cu pahare de cristal în mână. Deși, vila funcționa ca muzeu, puteai să juri că cineva dormea în patul uriaș al lui Stalin, noapte de noapte. Așternutul de bumbac egiptean sfida, chiar și peste ani, plasticul lucios ce scăpăra pe uniformele doamnelor care păzeau încăperea. Nu aveai voie să atingi nimic.
În camera de oaspeţi, ornată pompos, cu tavan îmbrăcat în decoraţii colorate, mobila strălucea fin, proaspăt ştearsă de praf. Se simţea un mirosul fin de lămâie al substanţei de curăţat. În colţ era o pianină vieneză, cu clape de fildeş şi cu o pedală lipsă. N-am putut să mă abţin. Am atins în joacă o clapă, două. Apoi am prins curaj. M-am aşezat pe scaun şi mi-am pocnit încheieturile degetelor, ca o cunoscătoare.
Brusc, patru bărbaţi pe care crăpau costumele au năvălit în cameră şi ne-au adunat, în grabă, cu braţele deschise, spre ieşire. Ţipetele lor aspre, în rusă, se spărgeau cu ecou în tavanul înalt, iar noi ne îngrămădeam, ca o turmă de oi. În panica momentului, am intrat în primul hol întunecos. Am încercat uşa. Era descuiat.
Am respirat uşor speriată aerul închis. Era biroul lui Stalin, sufocat de mobilă grea. În spate, altă uşă. Era locul unde Stalin mergea singur. Fără prea multe variante, am simţit că am ajuns acolo cu un motiv. Aşa că, am rupt sigiliul de pe capacul toaletei, l-am ridicat. Abia atunci m-am simțit, într-un fel, făptașă la înfăptuirea istoriei, pe tronul singuratic al lui Stalin.

 

Despre Autor

Posteaza un comentariu