DACĂ ŢARA “IA FOC”, MURIM CA PROŞTII PE CALDARÂM

spital, arşi, raniti
  • Cel mai mare centru de tratare a arşilor din ţară, Spitalul de Arşi, e închis aproape în totalitate
  • Unitatea de Arşi de la Spitalul Floreasca mai are un singur loc disponibil pentru arşi
  • Pe lângă Floreasca, doar două spitale mai pot primi arşi, dar nu sunt specializate în aşa ceva

Practic, dacă mâine, în România, izbucneşte un incendiu, explodează vreo cisternă sau se întâmplă orice alt eveniment din care rezultă nu mai mult de 10 arşi grav, exită două variante: ori îi duce SMURD-ul direct peste mări şi ţări, dar asta e imposibil, deoarece un ars grav nu prea poate fi transportat, nici măcar după ce e stabilizat, ori mor în spitalele de la noi. Nu din lispă de specialişti, că, Slavă Domnului, mai sunt câţiva, ci, din lipsă de condiţii.

Spitalul de Arşi, cel mai mare centru de arsuri din ţară, tratează acum răni cam de amploarea celor cauzate de un fier de călcat. După imaginile care ne-au şocat pe toţi, în care un cetăţean ars era mâncat de viermi, secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă a fost închisă, iar medicii de acolo tratează acum pacienţi cu arsuri mai mici de 20% din suprafaţa corpului. O sută de mii de euro ar fi investiţia care ar putea redeschide Spitalul de Arşi într-o lună. Rămâne de văzut…

Ca soluţii salvatoare, la momentul de faţă exsită trei spitale ce ar putea prelua pacienţii arşi, din toată ţara: Spitalul Floreasca, Bagdasar-Arseni şi Spitalul Militar. Minunat! Doar că, ar fi nişte mici probleme. La Floreasca, celebra secţie, ultramodernă şi ultrascumpă, are şase paturi din care cinci ocupate. Deci, un singur loc disponibil. La Bagdasar-Arseni, oamenii au pus la dispoziţie o sala de operaţii şi câteva locuri în secţia de Terapie Intensivă, iar la Spitalul Militar, la fel, trei locuri la ATI. E bun şi bronzul, am putea spune. Doar că aceste două, din urmă, spitale, nu sunt specializate în tratarea arşilor grav. Bun, au chirurgi plasticieni, e drept, dar în rest n-au nimic. N-au paturi speciale, n-au căzi speciale pentru arşi, n-au camere hiperbarice. De fapt cameră cu oxigen hiperbaric e una singură în ţară, la Unitatea de Arşi de la Floreasca, dar… Nu funcţionează.

A CUI E VINA? A NIMĂNUI ŞI A TUTUROR

De ce am ajuns aici? De ce nu ne putem trata răniţii aşa cum se cuvine? De ce…? Iar întrebările sunt multe. Mai puţine în schimb, sunt răspunsurile. De vină e “nimeni”. Nimeni care de 26 de ani stă acolo sus, la putere, ne cere votul, din când în când, iar după ce noi i-l dăm, ca proştii, uită de tot şi de toţi. Sunt 426 de spitale de stat în ţara noastră, moştenire de la Răposatu’, nimeni n-a fost în stare să le zugrăvească măcar. Cât despre altele noi, poate fac privaţii, că şi pe ei îi finanţează statul, dar asta e o altă discuţie.

De vină, însă, suntem şi noi, ăştia mulţi. Că am tăcut şi am lăsat ochii-n pământ şi am sperat că va pica ceva din Cer. N-am cerut socoteală nimănui şi asta ne costă acum. Pe noi, pe-ai noştri bătrâni dar şi pe copii. Ne mănâncă, la propriu, viermii în spitale, şi pe noi şi pe medici deopotrivă, din cauză că zidurile centrelor medicale sunt mai putrede ca sistemul către care arătăm cu degetul. Zilele trecute, ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu spunea că vrea să construiască spitale noi. Şi l-am crezut! Dar ştiţi ce? N-are timp să le facă. Vine iarna şi-l vor schimba…

Dacă şi pe tine te revoltă situaţia din Sănătatea românească, scrie-ne oful tău AICI sau pe Facebook.

Despre Autor

Comment(1)

  1. REPLY

    Chrinstine says

    I could not resist commenting. Perfectly written! http://www.yahoo.net

Posteaza un comentariu