SÂNGELE DIN ROMÂNIA VERIFICAT DOAR PE JUMĂTATE. RESTUL AR PUTEA FI BOALĂ

sânge, hiv, verificat, transfuzii
  •  HIV-ul sau Hepatitele B şi C se pot afla în pungile cu sânge, menite să salveze vieţi
  •  Pentru verificarea sângelui transfuzabil, în ţara noastră, se foloseşte o metodă veche, numită ELISA
  • Metoda de verificare, pe care o foloseşte România, testează doar anticorpii din sânge, produşi în cazul unei infecţii cu HIV sau Hepatită
  • Corpul uman produce anticorpi în cazul unor infecţii cu Hepatită sau HIV  după 3 sau chiar şase luni de la infecţie

Este foarte posibil ca un sânge infectat cu HIV sau Hepatita C să treacă de noi şi să ajungă la pacient, deşi noi ne facem treaba ca la carte.” Sursă din Institutul Naţional de Transfuzie Sangvină.

Sursa noastră lucrează de ani buni cu sângele românilor. Din motive personale ne-a rugat să nu-i dezvăluim, încă, identitatea. Dar, ce povesteşte e de-a dreptul şocant. Poate că „şoc” e un cuvânt folosit la noi prea des ca să mai aibă adevărata valoare, dar să înţelegem despre ce vorbim: în 2016, într-o Românie europeană, nu ştim cu exactitate ce sânge se livrează bolnavilor. La o primă vedere, nimic nu pare să scape în afara centrelor de transfuzii dacă se constată vreo problemă. Dar, în fapt, nimeni din ţara noastră, nu ştie la ora actuală câtă boală se transmite prin sîngele transfuzabil. Asta, deşi, medicii fac orice eforturi pentru siguranţa noastră. De vină este metoda foarte veche de testare a sângelui. Momentan, în toate centrele de transfuzii din ţară, pentru depistastarea maladiilor ce se transmit prin sânge se foloseşte metoda ELISA. Ce face, de fapt, acest test? Depistează anticorpii din sânge produşi de organism, în cazul unor infecţii.

În general în cazul unei infecţii cu Hepatita B, anticorpii apar cam după 3 luni. În cazul HIV sau Hepatita C perioda de apariţie a anticorpilor, adică acea fereastră imunologică poate merge până la 6 luni.” Dr. Ştefan Lazăr, medic primar boli infecţioase – Spitalul de Boli Infecţioase Vicror Babeş

Cu alte cuvinte, un cetăţean care s-a infectat azi cu HIV sau Hepatită şi merge mâine să doneze sânge, nebănuind nimic despre ce poartă în organism, donează liniştit, întrucât metoda ELISA e incapabilă să depisteze perzenţa virusului în sânge.

„Noi ne ghidăm foarte mult şi după acele chestionare de autoexcludere.” Doina Goşa, directorul Centrului de Transfuzii Bucureşti

sânge, transfuzii, minister

Adică, după ce declară donatorul. Dar, statisticile naţionale ne arată că în general, pe de o parte, mulţi dintre donatori au o condiţie socială modestă şi vin periodic să doneze, şi pentru bonurile de masă oferite în schimbul sângelui. De multe ori, chiar cei care lucrează în centrele de transfuzii pun la îndoială sinceritatea declaraţiilor lor. Mai sunt însă şi acei donatori care călătoresc foarte mult în zone cu risc mare de infecţii cu virusuri precum West Nile sau Zika.

Pe de altă parte, directorul Centrului de Transfuzii Sangvine Bucureşti ne spune că de cele mai multe ori, avâd în vedere tehnica extrem de veche şi depăşită, îşi ia măsuri suplimentare de securizare a sângelui. În cazul în care un cetăţean este la prima donare sau nu a donat în ultimile şase luni, păstrează plasma în centru, nu o distribuie la bolnavi, până când donatorul respectiv se întoarce pentru un nou set de analize. Asta, pentru HIV. În cazul Hepatitei, cei de la Centru de Transfuzii verifică transaminazele din sânge, care spre deosebire de anticorpi, cresc în cantitate după 5 sau 12 zile de la infecţie. E ceva în plus, dar nu suficient. Un pacient infectat azi, donator mâine, va trece ca sănătos astfel şi astfel de teste.

STATUL JOACĂ DUPĂ INTERSELE UNORA, DAR JOACĂ PROST PENTRU BOLNAVI

Dintre toate ţările europene, doar noi şi bulgarii mai folosim această metodă de testare a sângelui, ELISA. Restul, au un alt sistem NAT (Nucleic Acid Amplification Test), unul care îţi spune cu precizie maximă într-un timp scurt dacă sângele transfuzat poartă în el virusuri, indiferent de natura lor sau de perioada trecută de la infectare. Mai mult, folosirea acestui sistem ar permite ţării noastre să exporte produse din sânge, cum ar fi plasma. Acum, străinii nu primesc plasmă de la noi. Se tem de boli, iar noi, de multe ori, deşi ne plângem că nu avem sânge, aruncăm derivate din el, întruct se alterează.

Anul trecut, ai noştri şefi din Sănătate s-au hotărât, după multe rugăminţi venite de la cei care lucrează în unităţile de transfuzii sangvine, să achiziţioneze noul sistem de testare a sângelui. Cererile de ofertă din partea producătorilor, trei la număr în toată Europa, dar şi licitaţia au ajuns pe SEAP.

Ne-am bucurat, dar dintr-o dată am constatat că totul s-a oprit. Licitaţia nu a mai avut loc. Şi nimeni nu ne-a dat vreo explicaţie. Dacă licitaţia a fost publică, motivele întreruperii ei, nu!” Sursă din Institutul Naţional de Transfuzie Sangvină.

sânge, licitatii, mizerie

Rămăşiţele în SEAP a ceea ce avea să fie, poate, mai puţină boală pentru români, se văd şi acum sub titlul “Reactivi pentru analize de sânge” cu o valoare de peste nouă milioane de lei, adică aproape două milioane de euro. Cine a decis întreruperea bruscă a acestei licitaţii şi de ce – sunt întrebari la care şi noi aşteptăm încă răspunsuri de la cei care făceau legea în Sănătate în 2015.

DAR BACTERII SUNT ÎN SÂNGE? NICI ASTA NU PREA ŞTIM

Sunt doar 10 centre în care se poate face testarea bacteriologică a sângelui.” Sursă din Institutul Naţional de Transfuzie Sangvină.

Zece din patruzeci. În restul centrelor e jale. Nu se mai fac testări bacteriologice din cauză că aparatura şi testele propriu-zise sunt foarte vechi. Producătorii nu mai fabrică reactivi pentru astfel de teste depăşite de vreme.

Cum se procedează cu acest sânge?

Nu prea se procedează. Ei trebuie să vină la noi, cu sângele, la testare. Dar nici la noi, nimeni nu a reglementat până acum nişte norme clare, un şablon. Noi pe al nostru îl testăm că lucrăm după anumite metode şi îl avem la îndemână, dar restul din ţară ce să facă? Să vină cu tot sângele, la noi?” Sursă din Institutul Naţional de Transfuzie Sangvină.

Nici la capitolul igienă şi dezinfecţie nu stau mai bine centrele de transfuzii de la noi. Majoritatea funcţionează în clădiri foarte vechi în care cade tencuiala de pe pereţi, cât despre dezinfecţia suprafeţelor sau a aerului, ca în ţările civilizate, nu se poate vorbi, deocamndată, în România.

Despre Autor

Comment(1)

  1. REPLY

    Kristen says

    I have been browsing online greater than three hours these days,
    yet I by no means found any interesting article like yours.
    It is lovely value sufficient for me. In my view, if all site owners
    and bloggers made excellent content material as you probably did, the net will likely be a lot more helpful than ever before. http://Bing.co.uk/

Posteaza un comentariu