PE FACEBOOK SE POARTĂ “GHOSTING-UL”

Ghosting
„Ne-am cunoscut pe net, apoi am ieşit în oraş. A fost chiar mişto! Acum, nu mai dă niciun semn, nici nu-mi răspunde la mesaje.E descrierea, pe scurt, a ghosting-ului.
Mai exact: ne-am văzut, ne-am plăcut, dar nu mai ştim nimic unul de altul. Am auzit-o şi cu siguranţă aţi auzit şi voi, de zeci de ori, această replică de la prieteni sau cunoscuţi.  Pare o banalitate, uşor de ignorat. Aşa să fie, oare? Mai nou se numeşte ghosting, un sindrom, o boală venită de dincolo de monitor.
 
Trăim într-o lume în care multe relaţii încep, se desfăşoară şi se termină în online, pe reţelele de socializare sau pe site-urile de marimoniale. Taste, clicuri şi emoticoane cu inimioare, din belşug. Sentimente însă, tot mai puţine.
 Mulţi spun că e mai bine acum. Ai la dispoziţie mai multe canale de agăţat”. Alţii, care au făcut şcoală pentru a studia mintea omului sunt de altă părere. Începem să fim tot mai goi, de noi, tot mai departe de a fi ceea ce ar trebui să fim  – oameni. Cu sentimente, cu trăiri, cu nervi, cu iubiţi sau iubite pe care să le sărutăm real, nu virtual.

GHOSTING-UL SAU SINDROMUL ABANDONULUI ONLINE

Ghosting

Pe scurt, ghosting-ul este despărţirea fără nici un fel de explicaţie.  Fără vreo ceartă, fără vreun motiv real şi întemeiat.  Se poartă mai ales în online, acolo unde oamenii se pot ascunde cel mai bine în spatele unui monitor.
“ La început erau doar nişte semne subtile. Mesajele ei erau laconice, cu mai puţine emoticoane. După o periaodă, brusc, nu mi-a mai răspusn la telefon, la mesaje. După două săptămâni am trecut pe la ea să-i duc nişte haine pe care le uitase la mine şi i-am cerut o explicaţie pentru comportamentul ei. Mi-a zis că nu ştie la ce mă refer,  nu m-a privit în ochi şi mi-a cerut să plec.  Apoi m-a şters din toate conturile de social media. Fusesem ghosted de femeia cu care  ar fi trebuit să mă însor. Utilizator Facebook
Este exemplul cu care îşi începe prezentarea despre abandonul online Ivo Furman, lector universitar la Facultatea de Media şi Comunicare din Istanbul. Fenomenul nu doar că există dar i-a amploare cu repeziciune. 20% dintre adulţii europeni spun că au trecut printr-o astfel de despărţire iar tinerii şi adolescenţii trăiesc constant astfel de episoade.  Pe reţelele de socializare, ghosting-ul e la modă şi la îndemână. În primul rând cel ce părăseşte evită discuţiile lungi şi stresante, pentru el. Apoi, online-ul e atât de mare încât înlocuirea partenerului stă într-un click. Au apărut chiar şi ghiduri online despre cum să faci ghosting cuiva, fie el partener sau cunoştinţă apropiată.

CINE CÂŞTIGĂ? CINE SUFERĂ?

Teoretic  la cum este descris ghosting-ul am fi tentaţi să spunem că cel care “câştigă” este cel care părăseşte, iar loser-ul este fraierul care rămâne cu ochii umflaţi în faţa calculatorului, aşteptând un semn. În realitate însă ambele părţi au de suferit.
Primul, cel care abandonează, va fi lovit, în primul rând, spun psihologii, de anxietate şi probleme grave în gestionarea relaţiilor viitoare. Evitarea îl va împovăra şi va ajunge să simtă că acţiunile lui sunt la fel de grave ca unele acte anti-sociale. Celălalt, cel părăsit fără vreo vorbă de lămurire, poate ajunge cel mai rău. Depresia este primul pas, individul simţindu-se fără nicio valoare în societate.  Încrederea în el dispare şi consideră inutil să mai încerce o altă relaţie chiar şi în online.  Totul poate culmina cu suicidul.
În Statele Unite dar şi Europa de Vest există o preocupare reală pentru acest fenomen – ghosting. El pare a se transforma în cea mai agresivă şi de necontrolat maladie a minţii, din zilele noastre.  Reţelele de socializare au devenit cea mai bună maşină de spălat sentimente, în timp ce comunicarea face to face pierde teren. 

 

Save

Despre Autor

Comment(1)

  1. REPLY

    Doru Dascalu says

    De aia iubesc eu internetul. Omul cât trăieşte învaţă. Acum am aflat, sper să nu fie prea târziu, că trebuia să sufăr în vreun fel, atunci când gagica pe care o babardeam, brusc nu mi-a mai răspuns nici la telefon nici pe internet. Şi dacă mă gândesc mai bine, nu e singura care a dispărut brusc din arealul meu de comunicare virtuală sau reală. Am aflat cu această ocazie că trebuia să sufăr în vreun fel. Cred că am ceva la scufie de nu sunt în tiparul retardatului modern, creat de o societate de căkt. Îmi fac mea culpa şi mă apuc să văd cum pot suferi. Sper să nu-mi cadă plua pe gânduri, că am pus-o. Că dacă nu ai pluă, ca bărbat nu te bagă nici o individă în seamă. Majoritatea femelelor românce, privesc masculul ca pe un prelungitor de pluă.

Posteaza un comentariu