VĂDUVA, LA FEL DE VESELĂ CA ŢARA EI TRISTĂ, DAR CU UMOR

opera naţională bucureşti, văduva veselă, andrei şerban, operetă

Opera Naţională. Cortina se ridică. Începe „Văduva Veselă”, în regia lui Andrei Şerban. Orchestra trimite primele acorduri în sală. Două personaje îşi schimbă replicile pe scenă. După câteva minute de umor fin îţi dai deja seama că cele patru ore de spectacol nu te vor plictisi. Sala e plină. Biletele, pentru cele patru reprezentaţii, s-au vândut în două zile.

ANA N-ARE MERE. DOAR EMOŢII ŞI TRĂIRI

  • Mini experiment foto
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.52.09
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.52.02
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.51.33
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.51.29
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.51.01
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.52.12
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.52.07
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.52.04
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.51.32
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.51.02
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.50.58
  • WhatsApp Image 2016-09-01 at 22.50.34
  • Ana ultimele zile

Ana şi un loc care nu mai există. Vreme de 2 săptămâni, am fotografiat-o pe Ana la biroul ei care între timp s-a… desfiinţat. A fost nervoasă, disperată, extrem de bucuroasă, plină de speranţă, scoasă din minţi, optimistă. Rând pe rând. Au fost doar zile la birou. Aceeaşi tastatură, acelaşi om, mai multe stări. Locul s-a evaporat, Ana merge mai departe. Un mini experiment foto. 2 săptămâni din viaţa ta la birou cum ar arăta?

 

 

PE FACEBOOK SE POARTĂ “GHOSTING-UL”

Ghosting
„Ne-am cunoscut pe net, apoi am ieşit în oraş. A fost chiar mişto! Acum, nu mai dă niciun semn, nici nu-mi răspunde la mesaje.E descrierea, pe scurt, a ghosting-ului.
Mai exact: ne-am văzut, ne-am plăcut, dar nu mai ştim nimic unul de altul. Am auzit-o şi cu siguranţă aţi auzit şi voi, de zeci de ori, această replică de la prieteni sau cunoscuţi.  Pare o banalitate, uşor de ignorat. Aşa să fie, oare? Mai nou se numeşte ghosting, un sindrom, o boală venită de dincolo de monitor.
 

CUM ÎŢI „CURENTEZI” PRIMA CASĂ

casă, banca, rate

By Daniel

În urmă cu doi ani de zile m-am mutat în propria casă. Prima Casă! Programul Guvernului a fost un real ajutor… pentru părinți. Ei, nu doar că au creat un copil minunat, dar au fost nevoiți și să-i dea un șut un fund. Pentru că statul s-a dovedit, pe alocuri, șchiop. Sincer, a durut! Iar acum, sunt unul dintre cei aproape 200.000 de români care s-au îndatorat pentru o jumătate de viață.

OPERAȚIUNEA ” BAGAJUL DE VACANȚĂ”

vacanta, malta, bagaj

Da, e vară, plecăm în vacanță! Până aici, toate bune și frumoase! Am cumpărat bilete, am rezolvat cu locuința de vară, care nu e la țară, ci la 300 de metri de plajă, rămâne o singură problemă: bagajul. Și eu care credeam că alegerea destinației, va fi o provocare!

AM FOST LA IRON MAIDEN. MI-AM ASCULTAT AMICII, DOUĂ ORE

concert, iron maiden, sunet

Da, i-am ascultat pe ei, pe prietenii mei, cântând. Din boxe, nu prea am înţeles mare lucru. Pe scurt, sonorizarea Iron Maiden, praf. Am mai fost la concerte în Piaţa Constituţiei şi-am stat mult mai “neacustic” faţă de ieri, dar parcă şi atunci îmi tremura inima în piept, când încingea câte unul de pe scenă, vreo chitară.

SECRET SINGLE BEHAVIOUR. CE FACI CAND NU TE VEDE NIMENI.

relatii, secret

Am început să vorbesc singură când aveam vreo 12 ani. După ce mă băgam la culcare, în camera mea, intram în discuții imaginare cu personaje care-mi făceau cunoștință cu prințul William. Îl văzusem la televizor, la înmormântarea prințesei Diana. Urât context, dar eu mijeam fasolele când mai dădea cineva o știre despre accident și-l mai vedeam pe băiat câteva secunde. Era al treilea meu crush, după un puști roșcat și creț, care apărea tot la tv, într-o campanie pentru surdo-muți (cu el aveam dialoguri non-verbale, în mintea mea) și Cosmin, copilul de la bloc cu trei ani mai mare. Care, ce să vedeți, deși trecea pe lângă mine în fiecare zi, nici el nu știa că exist. Dar, divagăm.

YARD SALE: HAINE DE FIRMĂ, LA PREŢURI MICI

yard sale, târg, haine. vechituri, chilipiruri, ţinute, cumpărături

” Da, aşa suntem toate, cumpărăm ca nebunele şi tot ne plângem că nu avem cu ce să ne îmbrăcăm!”
E nebunie în jur. Haine de toate mărimile şi culorile, aruncate pe mese sau în valize. În jur, forfotă şi mai mare. În faţa oghinzilor , din încăperea îngustă,  femeile probează hainele, care le-au atras atenţia. E acel moment din an în care cine are prea multe ţinute în dulap, pe care poate că nu le-a purtat niciodată, le scoate la vânzare. Doritori se găsesc, pentru că rochiţele şi tricourile sunt ca noi, unele chiar cu etichetă, dar la preţuri nesemnificative. Cine vine la târg nu vrea să se îmbogăţească, ci să facă loc în dulap, pentru alte haine.

PANTOFII, MAREA IUBIRE A FEMEILOR